Aseara am asistat la un spectacol de teatru care si-a atras spectatorii printr-o dubla reclama: prima, o piese scrisa de Ioan Luca Caragiale, apoi, numele mari din distributie: Maia Morgenstern, George Ivascu, Ioan Gyuri Pascu etc. Caragiale a fost doar pretextul pentru o punere in scena grotesca, in care au excelat scenele cu tenta sexuala, injuraturile, atitudinile urbano-cartieresti, zgomotul si, in general, tot ceea ce merge acum pe piata reclamei/de consum din Romania. Pina si sinistra reclama la termopanele qfort a fost strecurata de regizor, in speranta cistigarii citorva decibeli in plus la aplauze. Aplauze, care, de altfel, mi-au zguduit urechile bine de tot. Lumea a fost extrem de incintata de valul de glume si gesturi obscene care a curs in permanenta. Oameni deprinsi de demult cu Vacanta Mare, concetatenii mei au ris cu pofta si au aplaudat frenetic ori de cite ori Maia dadea din fund sau raminea numai in chiloti, cind Gyuri a facut un recital de hip-hop a la Divertis sau cind George Ivascu se asfixia intre picioarele eroinei principale. Tumultul de vulgaritate, ieftinaciunea regizorala, refuzul clasicului sint greu de descris. Trebuie vazute doar daca vreti sa aflati unde ne situam din punct de vedere cultural in acest moment. Altfel, stati mai bine acasa si cititi piesa, in original.
Oamenii aplaudă din instinct, pentru că aşa au auzit ei că e frumos, să aplauzi. Nu pentru că ar înţelege ce se întîmplă cu piesa aia. Aşa trebuie, deci aplaudă. Nu mi-e clar în ce epocă a fost asasinat spiritul critic al românului. Probabil că a fost asasinat în acea epocă în care nu aveai voie să ai opinii diferite…
Mă întreb, totuşi, cum de-a acceptat Maia Morgenstern să joace în aşa o piesă…
Oamenii aplauda cind le place ceva, de obicei. Daca iti place inseamna ca ti se potriveste, ca e croit pentru tine. Piesa cu pricina a fost croita pentru cei mai multi din sala. Dintr-o sala care ar putea fi oriunde, cred. Pentru ca acum asta se cere si, in consecinta, asta se da. De ce tocmai Maia si alti actori extrem de puternici? Pentru ca nu prea au de ales, pentru ca vremurile impun non valoarea, iar teatrul trebuie si el sa tina pasul cu vremurile.
E si el o afacere, in definitiv si oamenii aia ar muri de foame daca ar filma numai o ora la cinci ani intr-un mare film american.
Clasicii sint pe moarte, vezi si marile porcarii care se intimpla acum cu manualele de literatura, cu examenele de bac etc, unde aproape nu mai gasesti picior de Eminescu & co. Vremuri tulburi, mon cher!
Dar crezi că oamenii ăia care au aplaudat au un termen de referinţă? Nu prea au. Părerea mea