Domnul Cristian Tudor Popescu a afirmat aseară la un post de televiziune că PSD nu e ciuma roșie și, în consecință, i-a îndemnat pe manifestanții ieșiți în toată țara să nu mai folosească această scandare.
Eu cred cu tărie că PSD este ciuma roșie, și, în rîndurile ce urmează, o să explic de ce?
În topul atrocităților secolului XX comuniștii conduc detașat. Cei mai optimiști istorici avansează cifra de 100 de milioane de victime (atenție, oameni care nu au murit de moarte naturală, ci au fost omorîți!) rezultat al regimurilor comuniste de pe tot globul. Cei mai documentați istorici ajung pînă la 250 de milioane. Indiferent de cifre, numărul reprezintă ceva inimaginabil, un Everest al crimei și ororii. Cum se poate ajunge la o asemenea monstruozitate? Negînd omul. Anihilînd umanitatea și desconsiderînd profund orice formă de pluralism.
Fasciștii, cei care îi numeau pe comuniști „ciuma roșie”, au fost mult mai „blînzi” cu umanitatea, Holocaustul numărînd între 5 și 6 milioane de victime. Iar în timp ce ultimii au fost judecați, executați, șterși din cartea de istorie, primii își continuă și astăzi visul de transformare a lumii într-una după chipul și asemănarea lor.
De aici trebuie să pornească orice discuție despre comunism și despre urmașii lor ideologici.
Cine e PSD-ul de astăzi? Știm foarte bine că din mlaștina revoluționară din `89, plină de securiști și tovarăși de bine, a emanat un nou partid, care se voia o fată mare a politicii românești. FSN-ul domnului Iliescu a comis crime și a îngrozit Europa prin brutalitatea cu care a reprimat mișcarea de protest din primăvara lui 1990 și apoi prin mineriadele din anii următori (de care puțină lume mai vorbește acum). Acești oameni, care și astăzi apar la teve și dau lecții de democrație, au crescut în medii în care Partidul unic era totul. Supunerea era subînțeleasă, iar opiniile divergente inexistente (posesorul lor era cel mai adesea anihilat fizic sau decăzut din drepturi și exilat).
Să nu subestimăm latura ideologică, așa cum se tot vorbește de ceva ani încoace: cum că toate partidele sînt o apă și-un pămînt și că unicul lor scop e prădarea bugetului. Numai cine nu vrea să vadă nuanțele n-o să le vadă, dar ele sînt extrem de vizibile: PSD-ul este singurul partid care refuză o reformă umană adevărată, care-și ține electoratul captiv, care folosește un aparat de dezinformare și propagandă colosal de puternic (reamintiți-vă ziua de naștere a lui Victor Ponta, sărbătorită cu 50000 de aplaudaci), care mimează politicile liberale, urmînd însă, în linii mari, traiectoriile mentale și de acțiune ale PCR-ului.
Cei care nu au citit amintirile doamnei Annie Bentoiu ar trebui să se oprească din orice și să devoreze aceste cărți. Vor afla din ele cum au procedat comuniștii în primii ani de tranziție de la monarhie la republică în România: legi date peste noapte, anihilarea fizică a dușmanilor de clasă, bătăuși aduși cu camioanele la manifestațiile opoziției, disprețul profund pentru instituțiile pămîntene etc. Vi se pare cunoscut, nu-i așa?
E îngrozitor să-i privești astăzi pe urmașii sau pe vechii FSN-iști din anii `90 mimînd democrația. Pentru ei, cei ieșiți în stradă sînt niste golani care ar trebui exterminați. Firește, vremurile sînt altele, iar muniția de război nu mai poate fi folosită, deși unii afirmă că s-ar impune folosirea ei.
Disprețul pentru statul de drept, mascat prin vorbe sforăitoare, deciziile luate de un singur om, supunerea docilă, asumată (a se vedea scaunul lui Dragnea vs. scaunul lui Grindeanu), neacceptarea ideii că există oponenți, toate acestea sînt continuări ale ideologiei bolșevice.
De fapt, aceste personaje sinistre nici măcar nu știu ce-i ăla bolșevismul „by the book” pentru că, foarte probabil, nu au citit aproape nimic în viața lor, dar instinctele și apucăturile sînt aceleași, transmise din generație în generație. Mă infioară, la propriu, știrea că tinerii PSD-iști au degradat rating-ul unui restaurant din capitală, pe motiv că ar fi oferit ceaiuri și mîncare protestatarilor. Partidul își formează cu grijă cadrele!
Priviți doar reacția de ieri, din Parlamentul României, cînd toată turma PSD a ieșit din sală, deranjată de anumite afirmații ale oponentului zilei. Acest dispreț profund nu pentru un om, ci pentru o instituție (cea a Președintelui) arată clar cu cine avem de-a face. Oameni rudimentari, resentimentari, provocatori, agitînd aceleași naționalisme ieftine care au subjugat România zeci de ani. V-ați imaginat cum ar fi arătat scena de ieri cu Regele ținînd un discurs despre starea națiunii și aceiași tovarăși începînd să huiduie, să strige „3 palate, conturi în Elveția” etc?
Înclin să cred că „celebra” pandemie de ciumă, care a decimat Europa în cîteva rînduri, a fost o poveste tristă, dar doar atît. Povestea comunismului cu față „umană” continuă, din nefericire!
