Nu vă speriaţi chiar atît de tare, tovarăşul Iliescu nu mai candidează. Îl opreşte o lege nedreaptă care zice că după două ture la Cotroceni trebuie să laşi pe altul (chiar dacă la el, legea, ca oricare alta, românească, a fost mai flexibilă şi l-a lăsat 3 ture). Aşa se face că omul cu o vastă experienţă politică, de 60 de ani, (40 la comunişti, 20 la foşti) se vede acum în postura de a conduce doar din umbră. Nu e rău nici aşa atîta timp cît domnu’ Goe e ascultător, latră la comandă şi are ochii ficşi şi placizi. L-am văzut acum două seri pe tovarăşul Iliescu cu o bască de ultimă generaţie, povestindu-ne de ultimele zile ale lui Traian (nu, nu cel care i-a supus pe daci), despre cît de greu i-o fi acum că-şi vede electoratul dus cu nepotul Goe, că, în sfîrşit, cel mai mare rău al ţării e pe cale să dispară. Carevasăzică nu el era răul absolut, ci fostul marinar. Interesant…

După inepţia cu soacra nedată afară din casă (rezultat al unui splendid ricoşeu neuronal în căpşorul timidului Goe), astăzi tînărul candidat ne propune noi teme de reflecţie:

“Nu sunt omul nimănui. Nu mă influenţează nimeni şi nimic. Mă consult cu colegii mei. Celor care au experienţă, le cer sfatul. Când e cineva cu experienţă de 60 de ani în politică, te duci şi-i spui: Ce credeţi, domnul Iliescu, că este bine de făcut? Asta nu înseamnă că mă influenţează în decizii”

Extraordinar… România, mai suportă-l 5 ani pe Iliescu şi gata!

Dulce Românie, e de rău (numai cu acordul electoratului PNL)!