Daca ajungi in Delta, si mai ales pe bratul Sulina, atunci nu trebuie sa ratezi mersul in orasul cu acelasi nume. Pentru ca acolo o sa te simti putin altfel decit in marea majoritate a locurilor “vizitabile” din Romania; e liniste multa, e Dunarea (o parte din ea…) varsindu-se in mare, e o plaja uriasa, aproape pustie, sint multe case vechi, din lemn, locuite de oameni la fel de batrini, e un cimitir cum n-ai unde sa vezi in alt colt de lume, cu crestini (ortodocsi “noi” si “vechi”, catolici si protestanti), musulmani si evrei la un loc. Si mai e un sentiment ciudat, de tristete sau melancolie, cind vezi ca marele oras comercial de acum 150 de ani a decazut cumplit.
La Sulina nu s-a mai intimplat nimic notabil din al doilea razboi mondial. Folosit intens in secolul al XIX-lea pentru comertul cu cereale, portul din Sulina a disparut aproape complet ulterior. Doar farul iti mai aduce aminte ca pe aici au trecut mii de nave care imbogatisera orasul, facindu-l, la un moment dat, cel mai bogat oras al Romaniei. Acum in Sulina mai sint doar citeva mii de oameni, in mare majoritate batrini. La un moment dat in Sulina erau 30 de nationalitati. Acum au mai ramas doar romani, lipoveni, ucrainieni si ceva turci. Cei mai multi pescuiesc, vinzind peste la un pret de nimic. Fabrica de conserve s-a inchis, drumuri nu sint, asa ca pe “insula” viata nu-i tocmai usoara.
Nu vreau sa idilizez aiurea un biet oras uitat de lume. Pentru ca am vazut cum aratau fetele oamenilor, cum erau imbracati si ce vindeau in piata. Dar la Sulina m-am simtit mai aproape de natura ca in alte locuri in care “civilizatia” a devenit sursa de stres. Chiar si zecile de ciini vagabonzi parca erau mai bine “integrati” in peisaj ca la oras. Ar trebui facut ceva acolo pentru a revitaliza locul. Dar nu mi-as dori sa vad plaja din Sulina plina ochi, pensiuni ca-n Vama si muzica peste tot. Sigur, poti face si turism de buna calitate, care sa asigure prosperitatea zonei. Delta e la doi pasi, marea e acolo. Si totusi oamenii sint atit de saraci.
Mi-au mai placut casele de lemn la Sulina. Acoperite cu scindura batuta in caplama, vopsite in culori tari, casele vorbesc putin despre istoria locului; s-au perindat pe aici oameni multi, in mare majoritate negustori, cu familii aflate uneori departe si care n-au avut timp sa ridice case de zidarie. Ele dau un farmec nespus zonei. Sulina iti va ramine in inima pentru mult timp sau pentru totdeauna, indiferent ca o sa urci pe cei mai inalti munti sau o sa privesti la turnurile celor mai inalte catedrale.
PS. Mai multe imagini de la Sulina sint aici.
Foarte frumose imagini. Visez sa ajung si eu o data la Sulina. Nu ai poze si cu faimosul cimitir? Si cu alte cladiri vechi din timpul cand Sulina era super-port-oras?
Din pacate am ajuns in cimitirul din Sulina fara aparat (nici nu mai stiu de ce nu-l luasem la mine in acea dupa amiaza, oricum regret si acum lipsa lui atunci…). Erau acolo citeva monumente funerare foarte interesante… marinari englezi, chiar si mormintul unui pirat, de greci nu mai vorbesc. Povestea cineva ca piratii din Sulina erau vestiti. In noptile fara luna mergeau cu barci mari pe mare, ancorau si aprindeau felinare, astfel incit vasele credeau ca acolo e uscat. Schimbau directia si nimereau…pe plaja. Si-n Caraorman am dat de urmasii unor pirati, care ieseau la “vinatoare” pe canalul Sulina, plin si el, pe vremuri, de vase incarcate cu de toate. Da, Sulina chiar merita vizitat. Sper sa mai ajung si eu acolo. Dar inainte de toate va trebui sa fac o excursie la castelele din Ardeal, de care am aflat datorita tie! numai bine.
Am intrat pe net doar ..doar sa mai vad si eu un pic cum arata locul meu natal…ce pot sa spun…nu am mai fost acasa de 4 ani si ai atata dreptate in tot ce ai scris….sunt plecata din Sulina de mai mult de 10 ani dar primii 22 ani i-am petrecut acolo si pe unde merg ma laud cu oraselul meu…asa cum este el sarac!!!
@nyny: poate ar fi timpul sa te intorci si sa incerci sa schimbi ceva acolo, cred ca ar merita, e una dintre cele mai frumoase zone din Romania.