Ca in fiecare an inainte de Craciun, romanul da din coate prin magazine ca sa-si faca loc mai repede la casa de marcat, cu carucioru-i semanind a tir, din care descarca semet si cu voie buna cite si mai cite: bidoane de vin la 2L, bere multa, sunci si cirnati, copane, antricoate si brinzeturi, puzzle-uri si musinute pentru aia mici, chilotei si papuci de casa, spray-uri si spume de barbierit si, in general, cam tot ce se gaseste pe rafturile marilor depozite cu cadouri de Craciun.
Portbagajul odata umplut mai ramine de cumparat bradul si marea sarbatoare poate sa vina. Brazii au fost anul acesta, ca de obicei, de toate felurile si pentru toate buzunarele. De la 15-20 de lei, subtire si chel, de tranzitie, pina la 2-300, ditamai namila adusa din Danemarca. Intr-o piata, un baiat intreprinzator, vindea un bradut cam de 2m cu 180 de lei. Il intreb de unde a scornit pretul si-mi raspunde plin de bunavointa ca poate sa-mi faca o mica reducere. Reducere la ce? Adica mi-l dai cu 160? Eu am luat unul, asemanator cu 70. Deh, zice el, ca asta am dat in fiecare zi cu 200, asa ca nu-i nici o problema. Dar lumea cumpara. Opreste o masina de lux, coboara grabit un nene cu geaca de piele, intreaba cit costa, o ho ho, numai atit?!, si-l cumpara pe loc.
Traficul e si el in zi de sarbatoare. Miile de soferi grabiti uita ca linga ei sint… oameni. Claxoane, agresivitate, injuraturi. Asta e portia zilnica de mitocanie pe 4 roti. In sfirsit, ajungi acasa, si stii ca 2 zile n-o sa mai iesi afara din ea, ca o sa poti sa te linistesti si sa-ti vezi de ale tale. Ma intreb oare ce viseaza de Craciun acesti oameni ? Isi aminteste cineva despre ce e “vorba” in aceasta mare sarbatoare? Nu, nu e despre cadouri, burti pline, bauturi si cluburi. E despre cu totul altceva…
De citeva zile ascult Pink Floyd. Mi s-a facut dor de Rick Wright, Dumnezeu sa-l odihneasca. Am vazut zilele trecute 2 DVDuri cu filmari foarte vechi, de prin 68-69 si apoi 70 si ceva. Cita pasiune in muzica lor si cita maiestrie! Azi noapte l-am visat pe Ozzy, eram cu el si cu citiva prieteni la o masa, si el ne dadea CDuri cu Pink Floyd, eu primisem Meddle. De ce tocmai Ozzy? Cred ca si lui ii e dor de Rick!
Sarbatori cu pace si sanatate!
Am inteles ca vrei sa fii iar copil mic. Shi eu vreau da nu se mai poate. In orice caz daca ar fi sa ma las calauzit de cineva l-ash urma pe micul Printz ca sa ma plimb aiurea pe coclauri shi sa nu-mi pese de peisajul prin care trec fara sa pot schimba un pixel. Altminteri pozele sunt frumoase da se vede angoasa de-a te fi nascut intre vulturashi shi de-a trai intre batracieni obraznici. Un vin fiert cu scortishoara printre putzinii prieteni care nu s-au smintit cu iubita shi cu “The Who” da’ nu prea tare poate ajuta. La mine merge – temporar. La multzi ani fratzica!
Asemenea si tie, nene! Ma bucur c-ai aruncat un ochi pe poze si ti-am smuls un oftat 😉 Si la anul care vine, pe vremea asta, musai sa punem in aplicare reteta ta. Sanatate si pace!