Ultimele luni au stat sub semnul bombardamentului mediatic despre recesiunea in care au intrat mai marii lumii rind pe rind, tragindu-i in jos, inevitabil, si pe fratii lor mai saraci. Apoi campania electorala, cu discutiile surogat, injuraturile mioritice si inflatia de promisiuni. Certurile si negocierile de dupa, amenintarile si santajele din ultimele zile, afisate de politichia dimboviteana, intregesc o perioada nefasta si incrincenata. In jurul meu toti vorbesc de falimente, de caderea leului, de taxe si suprataxe, de inchiderea sau mutarea fabricilor de… toate lucrurile cu adevarat neimportante. Oamenii au uitat sa traiasca frumos, sa viseze, sa se plimbe, sa fie politicosi, sa priveasca cerul, sa daruiasca, sa asculte muzica sau sa citeasca, sa vada filme bune si sa uite pentru un timp de toate grijile marunte si sterpe.

Mi s-a facut dor de nisip si de mare. Intr-o dupa amiaza cu soare molatic si valuri scamoase o fetita se juca de mama focului, pe o plaja aproape pustie, cu un ciine vagabond, il apuca de git, se tavaleau, se pupau, ciinele o lingea si apoi sarea in apa si tot asa, intr-o dragoste la prima vedere fara prea multe inhibitii. S-au despartit apoi promitindu-si sa se revada in ziua urmatoare.

Oamenii mari nu prea mai au astfel de apucaturi. Ei sint mai totdeauna extrem de seriosi si ocupati cu felurite probleme. Uneori chiar te intrebi daca nu cumva au sarit de-a dreptul peste copilarie?!