Cai




Odata cu aducerea civilizatiei si la noi in tara, caii adevarati incep sa se arate mai rar. Altadata omniprezenti in viata de zi cu zi, astazi nu prea mai ai sansa sa vezi cai chiar oriunde. Bine, acum caii se numara sub capote, cu sutele, si fiecare barbat adevarat face orice numai sa aiba cit mai multi. Caii adevarati, insa, sint mai greu de gasit. Taranul inca mai are caruta si cai, desi si aici masina a cam inlocuit celebra pereche. Strainii inca surid binevoitori la vederea carutelor pe drumurile europene romanesti, dar acest lucru parca nu mai e chiar atit de des intilnit. Incetul cu incetul caruta si calul dispar. N-ar trebui sa uitam ca, totusi, calul e animalul care a facut “istorie”. El a participat la toate marile batalii, a arat ogoare, a traversat ape, a carat poveri uriase, totul cu un atasament extraordinar fata de omul care-l avea in grija. Calul apare astazi doar la cursele de obstacole, aranjat nevoie mare sau primprejurul pensiunilor turistice pe post de “entertainer”.

De curind am dat de o stire care m-a bucurat, cumva. In padurea Letea inca mai sint cai salbatici. Sau…salbaticiti. Caci, pe vremuri, au avut probabil un stapin. Ar fi, cica, vreo citeva mii, care cam strica planurile plantatorilor de arbori din respectabila padure. Totusi, chiar si asa, nu pot sa nu ma bucur ca mai e un loc in Romania unde gasesti cai salbatici. Stirea era cumva umflata, incercind sa sugereze ca solutia ultimativa ar fi impuscarea lor, ocolul silvic din zona fiind profund indignat de faptul ca-si pierdea puietii nou plantati. Acuma ma intreb si eu, oare iarba n-o mai fi buna pentru cai de se hranesc cu “bete” de pomi nou plantati? Sau poate s-ar dori vreo vinatoare organizata sau vinzarea unor permise oaspetilor din Austria si Germania? Cine stie…

Pina una alta, am gasit citeva fotografii cu cai si m-am bucurat de ele. Sper ca si voi…

2 thoughts on “Cai

  1. Alexandru

    A treia fotografie imi place in mod deosebit. Imi aduce aminte ca cineva acolo sus intr-o mana are imaginatia, si in cealalta perfectiunea…
    Si imi mai aduce aminte de niste cai superbi, ce i-am vazut in Dresda, tragand o caruta cu aceeasi usurinta cu care eu trag o carte din biblioteca… Dezvoltati, ingrijiti, masivi (mi s-a spus mai apoi ca este o rasa speciala aceea)…frumosi
    Si chiar daca in urma cu cativa ani, de la Babarunca in jos, un cal s-a hotarat sa se masoare cu toti ceilalti de sub capota Skodei mele, nu le port pica 🙂
    Este un fotograf, norvegian cred, care fotografiaza cu precadere cai…si scoate niste fotografii de-a dreptul ireale. o sa il caut maine…azi sunt pe fuga la un concert de vioara. O alta varietate culturala nu? 🙂
    Alexu

    Reply
  2. eugen andronic

    Cu siguranta nu vei uita niciodata calul de la Babarunca…
    Eu am vazut un singur album cu cai, al lui Yann Arthus Bertrand, destul de bun, desi foarte multe imagini erau “regizate”, adica fotografii de studio cu lumini ultrasofisticate. Pe cimp caii mi se par mai frumosi decit cei din studio. Cunosc un englez stabilit in Romania, undeva intr-un sat din Bucovina, care creste cai, un tip foarte tare care s-a zbatut enorm ca faca aceasta ferma. Si, de curind, am auzit de citeva zeci de cai de rasa, la Homorod, murind de foame pentru ca proprietarul american a plecat acasa la el si nu s-a mai intors, fara sa-i pese vreun pic de bietele animale. numai bine.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.